iubirea

"Iisus iubea. Era dragostea, marele şi minunatul dar pe care-l făcea omenirii. Si a proclamat deschis că originea acestei iubiri este Tatăl ce trăia în El - acelaşi Tată care trăieşte în toţi oamenii.

Ceea ce dădea lui Iisus libertatea şi forţa de a îmbrăţişa întreaga omenire, era cunoaşterea unirii sale şi identitatea cu Tatăl. El s-a desprins rând pe rând de iluziile care erau cauza unei vieţi de ipocrizie; şi făcând-o El exprima din plin pe Tatăl trăind in El."

RUGA

"Dumnezeule, ajuta-ma sa simt puterea, acea flacara aprinsa din mine si lasa-ma sa simt pasiunea de a fi mai puternic decat am fost vreodata. Lasa-ma sa pasesc in lume asemenea unei flacari a luminii tale, stiind ca fiecare noua zi reprezinta un inceput, o sansa de a pune in aplicare ceea ce stiu."

"Atotputernice Spirit al Luminii ce straluci in Cosmos, atrage-mi flacara, in armonie, spre tine.
Ridica-mi focul din intuneric,
Atractie a focului care este Una cu TOTUL.
Ridica-mi sufletul, tu preaputernice.
Copil al Luminii, nu-ti intoarce fata de la mine.
Fa-ma sa ma topesc in cuptorul tau;
Cel ce esti una cu toate lucrurile si toate lucrurile
Una cu tine, foc al vietii si Una cu Mintea."
TOTH

IMNUL VIETII

Viata e o sansa - nu o lasa sa se piarda/ Viata e frumusete - admir-o/ Viata e o bucurie - gust-o din plin/ Viata e un vis - transforma-l in realitate/ Viata e o sfidare - infrunt-o/ Viata e o datorie - implineste-o/ Viata e un j o c - joaca-l/ Viata e pretioasa - ai grija de ea/ Viata e o bogatie - pazeste-o/ Viata e dragoste - bucura-te de ea/ Viata e un mister - incearca sa-l patrunzi/ Viata e o promisiune - n-o lasa neimplinita/ Viata e tristete - treci peste ea/ Viata e un imn - canta-l/ Viata e o lupta - accept-o si castig-o/ Viata e o tragedie - fii tare/ Viata e o aventura - indrazneste sa ti-o asumi/ Viata e fericire - fii astfel incat sa o meriti/ Viata e Viata - ocroteste-o! MAICA TEREZA

duminică, 29 aprilie 2012

SCHIMBA-TE IN INTERIOR SI TOATE SE VOR SCHIMBA


Nu sunt un fan Osho dar consider ca este un suflet evoluat care a vorbit omenirii despre ceea ce spiritul are nevoie acum. Exista pe Pamant multe alte suflete mult mai evoluate dar fiecare are misiunea sa. Misiunea lui a fost aceea de a ajuta la trezirea din hipnoza. Dar nu conteaza pentru voi felul in care eu il percep pe Osho. Mai bine cititi ceea ce el spunea.

"Mancarea nu te face spiritual, insa daca esti spiritual, obiceiurile culinare ti se vor schimba. Nu conteaza ce mananci. Poti sa fii vegetarian, insa de o cruzime extrema si violent ; poti sa nu fii vegetarian, insa sa fii placut si iubitor. Ce mananci nu face aici diferenta.

In India, sunt comunitati care au fost dintotdeauna vegetariene. Jainistii au trait numai cu hrana vegetariana, multi brahmani au mancat numai mancare vegetariana, nu sunt violenti insa nu sunt nici spirituali. Jainistii sunt cea mai materialista comunitate din India, cea mai atrasa de posesiuni, de acumulare; de-asta au devenit si cei mai bogati. Ei sunt evreii Indiei.

O comunitate non-vegetariana din Occident nu este cu nimic diferita de aceste comunitati vegetariene din India – dimpotriva! Trebuie amintit un lucru foarte important: daca esti violent si vegetarian, atunci violenta ta va gasi alte cai pentru a se exprima. Este ceva natural, pentru ca daca mananci mancare non-vegetariana, acest lucru iti elibereaza violenta.

Asadar, daca cunoasteti vre-un vanator, probabil ca ati realizat ca sunt cei mai iubitori oameni. Intreaga lor violenta este eliberata prin vanatoare; sunt foarte prietenosi, foarte iubitori. Dar un om de afaceri vegetarian nu va avea nici o cale pentru a-si elibera violenta, care devine o cautare pentru bogatie si putere ; se concentreaza pe aceste doua lucruri.

Dar se intampla si invers – i s-a intamplat lui Mahavira. Mahavira Provenea dintr-o familie de razboinici, era un “kshatriya” , violenta era ceva obisnuit pentru el. Insa un efort de meditatie profund si o tacere de 12 ani l-a schimbat interior. Cand s-a schimbat esenta, s-a schimbat si expresia ; cand s-a schimbat interiorul, s-a schimbat si caracterul. Dar schimbarea caracterului nu a fost punctul de pornire, ci o consecinta. Asadar va spun: daca deveniti mai meditativi, veti deveni apoi si vegetarian, de la sine. Nu trebuie sa va preocupe asta. Si daca aceasta se intampla, adica din meditatie sa vina preocuparea pentru hrana vegetariana, atunci e bine; ea nu trebuie sa vina prin minte. Dar daca iti spui, gandesti, iti argumentezi ca mancarea vegetariana e buna, ca te va ajuta spiritual, asta nu iti va fi de nici un folos. Imbracamintea ta, mancarea pe care o mananci, modul tau de viata, stilul personal – totul se va schimba. Dar schimbarea asta nu este o cauza; ea este in tine; tot restul vine dupa aceea.

Daca vei medita suficient de mult si de profund, iti va fi imposibil sa ranesti o fiinta pentru a-ti asigura hrana; va fi imposibil. Nu e o problema de argumentare, sau ca ar scrie undeva, sau ca ar spune cineva asta, nu e o problema de calcul, ca daca mananci mancare vegetariana vei deveni spiritual ; este ceva care se petrece de la sine. Nu este un truc, pur si simplu chiar devii spiritual. Pare atat de absurd! E atat de absurd sa omori pasari si animale doar pentru mancare, incat vei renunta la asta automat. Felul in care te imbraci se va schimba; treptat, iti vor placea haine din ce in ce mai lejere. Cu cat mai relaxat vei fi interior – cu atat hainele iti vor fi mai lejere. In mod automat, spun ; nu va fi o decizie pe care o vei lua in sensul asta. Treptat, pe masura ce vei continua sa porti haine stramte te vei simti inconfortabil, deoarece hainele stramte apartin unei minti tensionate, pe cand hainele lejere apartin unei minti relaxate.

Dar schimbarea interioara este primul lucru care se petrece; tot restul este o consecinta. Daca schimbi ordinea, vei pierde; apoi vei deveni dependent de mancare. Asa sunt oamenii acum.
Odata, a venit la mine un om. Era aplecat, slab si palid, de parca ar fi putut sa moara in orice moment, si a spus: “Vreau sa traiesc numai cu apa.” De ce ? – “pentru ca,” a spus el, “orice altceva este un obstacol in calea spiritualitatii. Acum vreau sa traiesc numai cu apa.”

Omul asta va muri. Au fost cativa oameni care au trait numai cu apa, insa lucrul asta a venit natural, nu a fost ceva “practicat”, experimentat. Ei au fost niste ciudati, niste accidente ; masinaria si chimia corpului lor lucreaza intr-un mod diferit. S-a intamplat, e adevarat – un om poate sa spravietuiasca cu apa, dar nimeni nu poate experimenta acest lucru. Un om poate sa supravietuiasca numai cu aer, dar nimeni nu poate doar sa « practice » asta. Intr-o zi, poate ca stiinta va descoperi schimbarea chimica ce face posibil acest lucru, si atunci fiecare va putea. Stiinta iti poate schimba chimia organismului, si vei putea supravietui numai cu aer. Este posibil, insa lucrul asta nu poate fi “practicat”. Tot efortul e fara sens si toata suferinta – nenecesara. Cu toate astea, sunt si oameni nebuni care incearca lucruri de felul asta, insa asta nu se intamplat niciodata daca depui effort.
Yoga spune ca exista o posibilitate ca organismul sa se schimbe, “chimia: organismului sa se modifice. Acum faci lucrul asta printr-un canal, printr-un intermediar. Nu poti “consuma” razele soarelui in mod direct, deoarece chimia organismului tau nu este intr-o stare care sa permita asta; mecanismul nu e facut pentru a absolrbi razele soarelui in mod direct. Deci mai intai fructul absoarbe razele soarelui, iar mai apoi se transforma in vitamina C in fruct; apoi mananci fructul, iar apoi vitamina C ajunge in corpul tau. Fructul este doar un intermediar; el lucreaza ca un “agent” care absoarbe razele soarelui si apoi le da corpului tau. Tu le poti absorbi numai prin fruct, nu direct. Dar daca fructul le poate absorbi in mod direct, de ce n-ai putea si tu?

Asadar, intr-o buna zi va aparea o descoperire stiintifica care va arata ca anumite schimbari ale corpului te vor ajuta sa abrobi razele soarelui in mod direct. In momentul acela, fructele nu vor mai fi necesare. In viitor – si nu ma gandesc foarte departe, ci in urmatorii 50 de ani – stiinta va trebui sa descopere asta. Trebuie sa descopere asta, caci altfel umanitatea va muri, pentru ca mancarea nu va mai fi suficienta. Controlul nasterilor nu va mai fi de ajutor, nimic nu va mai fi de ajutor; populatia creste si creste. Trebuie sa se gaseasca o modalitate prin care sa se renunte la mancare si absorbtia rezelor cosmice sa fie posibila. S-a intamplat in anumite cazuri, dar a fost o intamplare. Daca I se poate intampla unui om, atunci se poate intampla oricarui om – dar nu intamplator, ci ca o schimbare stiintifica.

Nu incercati insa astfel de lucruri, ele nu sunt spirituale. Chiar daca tu consumi razele de soare in mod direct, nu e nimic spiritual aici. Ce e spiritual? Crezi ca daca renunti la intermediul fructului devii spiritual? Chiar daca traiesti numai cu apa, nu e nimic spiritual in asta.

Nu conteaza ce mananci; ceea ce ESTI este un fenomen cu totul diferit. Si cand asta se schimba, totul ce schimba. Insa schimbarea asta nu va veni din minte, ci din interiorul tau cel mai profund. Apoi lucrurile se vor schimba automat. Sexul va disparea incetul cu incetul. Nu spun sa fii un brahmachari, un celibatar. Asta e o prostie, pentru ca daca te straduiesti sa devii celibatar, atunci mintea ta va deveni din ce in ce mai sexuala si astfel va fi urata si murdara; te vei gandi numai la sex. Nu e bine asa ; vei innebuni. Freud spune ca 90% dintre oameni innebunesc pentru ca si-au reprimat sexualitatea.

Eu nu spun sa-ti schimbi obiceiurile sexuale sau pe cele alimentare; eu iti spun sa te schimbi pe tine, si apoi toate celelalte lucruri se vor schimba. De ce e nevoie de atata sex? – pentru ca esti tensionat, si sexul devine un mod de detensionare. Tensiunile tale sunt eliberate prin sex – te simti relaxat, poti sa dormi. Daca il reprimi, vei ramane tensionat. Daca reprimi sexul – singura eliberare, singura posibilitate de eliberare – ce se va intampla? Vei innebuni. Unde iti vei elibera atunci tensiunile?

Consumi mancare; mancarea e ceruta de organism,iar acesta respinge numai lucrurile care nu ii sunt necesare. Orice mananci, este intr- un fel, cerut de organism. Daca mananci hrana de origine animala, daca mananci mancare non-vegetariana, mintea ta, corpul tau, tu cu totul esti violent. Si e nevoie de asta. Nu schimba asta, pentru ca altfel violenta ta va trebui sa isi gaseasca alt canal.

Schimba-te si hrana ta se va schimba, modul in care te imbraci se va schimba, activitatea ta sexuala se va schimba. Insa schimbarea trebuie sa vina din interior, nu de la periferie. Si toata “turbulenta” este la periferie; in adancuri nu este agitatie. Esti ca marea ; du-te si priveste marea. Toata agitatia, tot zgomotul valurilor sunt doar la suprafata; pe masura ce cobori in adancuri, este din ce in ce mai mult calm. In adancul cel mai adanc al marii, nu este agitatie, nu este nici macar un singur val.

Mai intai, du-te adanc in marea ta pentru a obtine o cristalizare calma, pentru a ajunge la punctul unde nu ajunge nici o tulburare. Ramai acolo. De acolo vin toate schimbarile, toate transformarile. Odata ce ai ajuns acolo, ai devenit maestru. Acum tot ce nu este necesar poate fi aruncat, fara nici un fel de lupta sau straduinta.

Ori de cate ori renunti la ceva prin lupta, de fapt nu renunti. Poti sa renunti la fumat prin lupta, si apoi vei incepe sa faci altceva in loc, pentru a inlocui fumatul. Poti sa incepi sa mesteci guma, e acelasi lucru, nu e nici o diferenta. Asta inseamna ca ai nevoie sa faci ceva cu gura – fumat, mestecat, orice. Cand gura ta lucreaza, te simti bine, pentru ca tensiunile din gura sunt eliberate. Asadar, de cate ori un om se simte tensionat, incepe sa fumeze. De ce oare prin fumat sau mestecat guma sau tutun se elibereaza tensiunile?

Uita-te la un copil mic. De cate ori se simte tensionat, isi baga mainile in gura, va incepe sa-si “mestece” mana. Asta este un substitut pentru fumat. Si de ce se simte bine cu degetul in gura? De ce copilul se simte bine si adoarme? Asta este strategia majoritatii copiilor de cate ori nu au somn, isi baga degetul in gura, se simt bine si adorm. De ce? – pentru ca degetul devine un substitut al sanului mamei. Mancarea este relaxanta. Nu poti sa mergi la culcare cu stomacul gol, e greu sa adormi asa. Cand stomacul e plin te simti adormit, corpul are nevoie de odihna. Asadar, de cate ori copilul ia sanul mamei in gura, laptele curge, are caldura si iubire. Copilul este relaxat, nu se mai ingrijoreaza de nimic; tensiunile s-au relaxat. Degetul este doar un inlocuitor al sanului; nu ii da lapte, este un inlocuitor fals, insa ofera o senzatie asemanatoare.

Cand copilul creste, daca isi suge degetul in public vei crede ca e prostut, asa ca ia o tigara. Sa fumezi o tigara nu e o prostie, e un lucru acceptat. Este un inlocuitor al degetului, insa mult mai daunatoare. Mai bine iti fumezi degetul! Fumeaza pana mori; nu e daunator, e mai bine. Nu e nici un rau, insa atunci oamenii vor crede ca esti copilaros, juvenil; oamenii vor crede ca esti prost. Ce faci? Insa acolo exista o nevoie care trebuie satisfacuta prin ceva.

Si In tarile in care hranirea copiilor la san este oprita, se va fuma mai mult. De-asta in Occident se fumeaza mai mult decat in Orient – pentru ca nici o mama nu e pregatita sa dea san copilului, pentru ca forma s-a pierdut. In Occident, incidenta fumatului e din ce in ce mai mare; chiar si copiii fumeaza.

Copiii fumeaza si mamele nu stiu despre asta, asta se intampla pentru ca hranitul copiilor la san s-a oprit. In toate societatile primitive, un copil de 7, 8, 9 ani va continua sa suga. E o satisfactie foarte mare in asta, si fumatul nu va mai fi necesar. De-asta in societatile primitive barbatii nu sunt asa de interesati de sanii femeilor. Au avut destul – nu mai e nevoie! Femeile merg fara sa-si mai acopere sanii; nu se pune problema ca cineva sa le atace. Nu se uita nimenii la sanii lor.

Daca ai fi primit san timp de 10 ani la rand, te-ai fi saturat si te-ai fi plictisit; ai spune, “Gata, stop!” dar fiecare copil a incetat sa mai primeasca san inainte de vreme, si asta a lasat o rana. Asa incat toate tarile civilizate sunt obsedate de sani. Chiar si un batran pe moarte este Obsedat de sani, cauta sani. Asta pare o nebunie – si este. Dar cauza principala este aici: copiii trebuie sa primeasca san; altfel, vor ramane dependenti de asta, toata viata vor cauta lucrul asta. Nu te poti lasa brusc de fumat oentru ca fumatul e legat de multe alte lucruri si are si alte implicatii. Esti tensionat, si daca renunti la fumat vei incepe sa faci altceva si acel altceva poate fi chiar mai daunator.

Nu fugi de probleme, rezolva-le ! Problema este ca esti tensionat, deci scopul ar trebui sa fie sa te detensionezi, si nu daca sa fumezi sau sa nu fumezi. Mediteaza. Relaxeaza-ti tensiunile si te preocupa de nimic. Ingaduie catharsis-ului sa se intample. Cand nu esti tensionat, lucrurile astea vor deveni absurde, prostesti, si vor disparea. Ceea ce mananci se va schimba, modul tau de viata se va schimba.

Dar eu insist asupra ta. Caracterul e secundar, comportamentul e secundar ; sinele tau estential este principal. Nu acorda prea multa atentie lucrurilor pe care faci, acorda multa atentie catre ceea ce esti. Fiinta ta trebuie sa devina centrul preocuparilor, actiunea va veni de la sine. Cand fiinta se schimba, actiunea o va urma."

Osho.

luni, 23 aprilie 2012

VIATA NU E CEEA CE PARE A FI


"Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.

În 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Presley după un singur concert. I-a spus: "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane".

Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fără nicio şansă ca şi compozitor. Nu i-a ascultat însă, şi a compus, fiind complet surd, 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale.

Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una dintre profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zürich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină mate, nu?

Michael Jordan şi Bob Cousy au fost daţi afară din echipa de baschet a liceului. Jordan spunea: "Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. De aceea am reuşit."

Un expert spunea despre Vince Lombardi că: "Posedă cunoştinţe despre fotbal minime şi o totală lipsă de motivaţie."

În 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de modeling, i-a spus modelei aspirante Norma Jean Baker, "Mai bine ai învăţa să fii secretară sau ţi-ai găsi un soţ". Sunt sigură că ştiţi că Norma Jean a devenit Marilyn Monroe. Acum, cine are habar cine a fost Emmeline Snively?

Winston Churchill a rămas repetent când era prin clasa a 6-a. De fiecare dată când a candidat a fost înfrânt, până când a împlinit 62 de ani şi a devenit Prim Ministru. El a scris mai târziu: "Never give in, never give in, never, never, never, never - in nothing, great or small, large or petty - never give in except to convictions of honor and good sense. Never,Never, Never, Never give up."

Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a prezentat pentru prima oară ideile comunităţii ştiinţifice din Europa. S-a întors la biroul lui şi a continuat să scrie.

Charles Darwin a renunţat la cariera în medicină. Tatăl său i-a spus: "Nu-ţi pasă de nimic în afară de prins câini şi şobolani." În biografia lui, Darwin a scris: "Am fost considerat de tatăl meu şi de toţi profesorii ca un băiat foarte obişnuit, de fapt chiar mai jos decât standardul mediu de inteligenţă." Cu siguranţă, a evoluat.

Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că "e prea prost ca să înveţe ceva". A fost concediat de la primele două joburi ale sale, fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii lipsite de succes, înainte de a reuşi să inventeze becul. Întrebat de un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000 de ori, Edison a spus: "Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi."

Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar, pe motiv că nu are imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să construiască Disney Land-ul. De altfel, propunerea parcului a fost refuzată pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.

La 21 de ani, actriţei franceze Jeanne Moreau i s-a spus de către un director de casting că are capul prea curbat, că nu e destul de frumoasă şi că nu e îndeajuns de fotogenică pentru a face un film. A respirat adânc şi şi-a zis: "În regulă. Atunci cred că trebuie să fac totul în felul meu". După ce a făcut 100 de filme, în 1997 a primit premiul Academiei Europene de Film pentru Realizările de-a lungul Activităţii.

Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din Hollywood, pantomima sa fiind considerată un nonsens.

Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc. Părinţii vroiau ca el să devină inginer.

Când Pablo Casals a împlinit 95 de ani, un reporter l-a întrebat "Domnule Casals, aveţi 95 de ani şi sunteţi unul dintre cei mai mari violocenlişti din toate timpurile. De ce încă mai exersaţi 6 ore pe zi?"
Domnul Casals i-a răspuns: "Pentru că încă cred că fac progrese."

Aşadar, nu te da niciodată bătut!"

sursa:http://www.edituramix.ro/

sâmbătă, 21 aprilie 2012

IISUS - NU VA TEMETI DE PIERDEREA ILUZIEI


15 Aprilie 2012, prin John Smallman
.
Toți cei care vă iubesc privesc cu mare interes și emoție cum umanitatea își face ultimele pregătiri pentru trezire. Da, vă pregătiți! De fiecare dată când aveți un gând, o vorbă sau faceți ceva plin de iubire sau de compasiune, de fiecare dată când iertați, fie în mintea voastră, fie adresându-vă cuiva, voi eliberați și mai mult vechiul, atitudinile comportamentale neiubitoare care v-au tras în jos în adormitele profunzimi ale iluziei. Pe măsură ce deveniți mai luminoși, Lumina voastră strălucește mai puternic și devine mai ușor pentru voi să continuați în a vă elibera de bagajele negative care pot rezulta din comportamentele reactive pe care mai târziu (sau chiar pe loc) le veți regreta.
Iluzia a fost un loc pe care l-ați construit pentru a vă juca jocul vostru de separare, și parte a acestei atracții a fost posibilitatea de a manifesta comportamente care sunt imposibile – de fapt, de neconceput în realitate. A fost doar un joc, dar cu cât mai mult l-ați jucat cu atât mai real părea, până când a ajuns să înlocuiască Realitatea, Raiul, starea voastră de unitate cu Dumnezeu. Dar, desigur, în ciuda durerii și suferinței pe care v-a cauzat-o, ea rămâne nereală, și trezirea voastră este asigurată.
Sunteţi ca nişte copii suprasolicitați care au nevoie să fie duși la culcare, dar se opun cu încăpăţânare, deoarece ei nu doresc să renunţe la distracţia lor. Dar, fiind obosiți, ei nu se mai distrează! Este timpul ca tatăl sau mama lor să-i ia, să le dea o îmbrăţişare caldă şi iubitoare, şi apoi să-i pună în pat şi să le citească o poveste scurtă şi înălţătoare pentru a-i liniști și adormi. Părinţii ştiu că atunci când se vor trezi în dimineaţa următoare ei vor fi pe deplin odihniți şi plini de entuziasm pentru minunile vieții.
Renunțarea la atitudinile și comportamentele neiubitoare este ca și așezarea jucăriilor la locul lor înainte de a merge la culcare – este un prag, nu vreți să o faceți, deși știți că, dacă o faceți, a doua zi toate vor fi pregătite pentru o nouă joacă.
Iluzia este o experiență obositoare, și când sunteți obosiți este mult mai greu să vă eliberați de furie, de resentimente și judecăți, precum și de sentimentele de care aveți tot dreptul să vă eliberați, pentru că vă provoacă suferință. Când sunteți odihniți, este mult mai ușor să vedeți că ceea ce vă provoacă suferință este felul în care voi alegeți să percepeți o situație, ceea ce vă ajută să vă eliberați de percepțiile nereale și de atitudinile pe care acestea le provoacă.
A vă trezi presupune să aveți aceeași atitudine față de toate – toate situațiile, toate interacțiunile, toate relațiile – și acea atitudine este singura atitudine adevărată, singura atitudine care de fapt există, și aceasta este iubirea necondiționată! Voi sunteți Iubire, pentru că voi ați fost creați din Iubire, iar în iluzie ați încercat să o ascundeți pe perioada cât v-ați jucat jocul. Cu toate acestea, iluziile voastre nu pot ascunde Realitatea, care este infinită și eternă, ele pot ca doar temporar să vă facă să credeți acest lucru și numai până când se dizolvă în neantul din care le-ați creat, ceea ce se va întâmpla după ce v-ați trezit.
Momentul acelei treziri nu este departe și mulți dintre voi aveți puternice simțăminte care confirmă acest lucru. Dorința (intenția) pe care atât de mulți dintre voi o exprimați în a găsi adevăratul înțeles al vieții are consecințe enorme care zdruncină din temelii iluzia, asemeni unui uriaș cutremur – un cutremur căruia nu este capabilă și nu va putea să-i reziste. Timpul său (al iluziei) este pe terminate, sfârșitul se întrevede deja și foarte curând majoritatea covârșitoare a oamenilor va deveni conștientă de acest lucru și-i va retrage susținerea – ceea ce va duce la prăbușirea sa.
La început, gândul de a face acest lucru este tulburător, chiar înspăimântător, deoarece pare a fi fost casa voastră pentru multă vreme, și vă este dificil să vă imaginați viața fără ea, în altă parte. Și pentru că nu puteți concepe ce ar fi cu adevărat viața voastră fără ea, vă imaginați că nu o puteți înlocui cu nimic altceva, doar un abandon extrem și o totală și pustiitoare singurătate, un mare gol, un vid, un sfârșit terifiant și final al existenței.
Oricât de neplăcută ar fi această situație, voi nu doriți cu adevărat ca existența voastră să se încheie, definitiv, pentru totdeauna. Asta nu ar avea nici un sens, pentru că voi credeți că existența voastră ar trebui să aibă un motiv important de a fi – ceea ce binențeles face – și asta este ceea ce vă dă speranță. Faptul că în iluzie voi nu ați găsit încă acel motiv, asta nu înseamnă că ați dori să renunțați. Prin urmare, ideea de a-i permite să se dizolve, să se dezintegreze, este neliniștitoare. V-ați făcut o serie foarte bună în încercarea de a vă convinge că iluzia este reală și că nu există nimic dincolo de ea. În ciuda durerii, a suferinței, și confuziei pe care vi-a provocat-o, vreți ca mai degrabă să aveți ceva decât să n-aveți nimic și mulți încă mai cred că se poate face frumoasă, pașnică și sigură.
Minunea este că acea realitate, unitatea cu Dumnezeu, este de o infinită frumusețe și sens, și este sensul existenței, pentru că a fost creată să vă plaseze în bucuria veșnică, în eterna prezență a lui Dumnezeu. Cunoașterea acestui lucru, pe care o purtați adânc în voi, fiecare dintre voi, se infiltrează inexorabil în conștiința voastră și vă dă puterea și determinarea de a vă elibera de aceste atitudini vechi și lipsite de iubire – atitudini care v-au ținut ferm ancorați în iluzie – și să îmbrățișați câmpul divin al iubirii care vă înconjoară și care vă va asista în trezirea voastră. Nu vă temeți de pierderea iluziei! Mai degrabă deschideți-vă Iubirii care este Realitatea – și treziți-vă!
Fratele vostru iubitor, Isus
http://johnsmallman2.wordpress.com/2012/04/15/to-awaken-is-to-have-only-one-attitude-to-everything-unconditional-love/
Traducere Poka Monica

joi, 19 aprilie 2012

IUBIREA

"...Ei bine, Iubirea constituie o uriașă expansiune a conștiinței, de fapt o regăsire a adevăratelor dimensiuni ale Conștiinței pentru că presupune abandonarea tuturor structurilor create de mintea noastră pentru a putea supraviețui în mediul dens al încarnării. Îndrăgostit fiind, nu-ți mai pasă de nici una dintre toate armurile, nu mai este nevoie de ele, nu te mai temi să fii vulnerabil și astfel devii invincibil, acea plutire, acea scurgere difuză a ființei atunci când ești îndrăgostit, acea supra sensibilitate față de tot ceea ce există nu este altceva decât adevărata noastră natură de ființe inefabile și curajoase care au ales experiența densității pentru a se auto-experimenta, pentru a se expansiona, pentru a scormoni în oceanul de posibilități ascunse în interiorul nostru divin. Iubirea între un bărbat și o femeie este o experiență mistică totală pentru că presupune nu abandonarea de Sine, ci abandonarea iluziei despre Sine și descoperirea Sinelui. Este o experiență mistică pentru că descoperă uluitoarele comuniuni între suflete, pentru că desființează granițele pe care ni le-am inventat pentru a ne ”proteja” de ceilalți, pentru că dezvăluie frumusețea divină a propriei Ființe, puterea uriașă care se ascunde în a fi vulnerabil, pentru că deschide porțile iubirii de sine și ale respectului pentru ceea ce suntem, pentru că revelează minunăția Creației. Dansul Iubirii adevărate între un bărbat și o femeie nu este doar unul care se petrece în densitatea încarnării, în materie, ci este un dans cosmic, la mii de niveluri ale simțirii și ale energiei, ale emoției și ale înțelegerii, este o redescoperire a faptului că suntem fără granițe, iar deschiderea interioară fără de care nu este posibilă Iubirea, este procesul cel mai complet vindecător pe care îl cunosc. Toți am auzit că Iubirea vindecă, dar câți dintre noi am avut curajul să ne lăsăm vindecați prin Iubire?" HORIA TURCAN sursa:http://www.calatoriainimii.net/despre-2/horia-turcanu/

duminică, 15 aprilie 2012

CAUTAND PE DUMNEZEU

Cautam pana in ultima clipa. In cladirile somptuoase pe care oamenii le-au ridicat si care au doar rol de intimidare, in icoane, in statui, in moaste, in vesminte, in morminte... Doar in ce este viu cautam mai putin. Ca de fiecare data omul ignora ceea ce este mic si neinsemnatdin punctul lui de vedere. Cand realizam ca defapt Dumnezeu este in floarea mica de papadie, in frunzele fosnitoare ale padurii, in stropul de roua din zori, in ochii umezi ai unei ciute sfioase, in zambetul baiatului de la semafor care sare repede sa-ti stearga parbrizul, si in tot ce ne inconjoara, e parca prea tarziu. Atunci avem deja puterile epuizate de cautare si nu ne mai putem bucura de prezenta lui Dumnezeu. Tot ce scriu eu aici sunt teorii pe care foarte multi le stim, dar cat de greu ne este sa le si aplicam!!!!!!!
Iertati-mi cuvintele care poate ca nu-si aveau rostul si lasati-va abandonati pe aripile acestei sublime melodii.


HRISTOS A INVIAT!





joi, 12 aprilie 2012

ASTAZI DUMNEZEU VREA CA TU SA STII...



… că este o lumină care nu se va stinge niciodată. Se găseşte înăuntrul tău. Este cine eşti. Lasă-ţi lumina să strălucească deasupra lumii astfel încât lumea să afle Cine Eşti Tu cu Adevărat – şi oamenii săi vor afla de ce sunt şi ei la fel, prin lumina exemplului tău. Întunericul lumii noastre te aşteaptă, nu ca să te înghită ci ca să fie transformat de către tine. Pe timpul Sezonului Luminii, fii sursa ei pentru toţi cei care sunt în căutarea Bucuriei.
Cu dragoste, prietenul tău, Neale Donald Walsch ~ www.humanitysteam.ro
sursa: http://www.ozibuna.net/

CEEA CE NU STIAM VI


"Unităţile de conştiinţă divină, întrupate în urmă cu aproximativ 2.500 de ani aveau, pe lângă sarcina de a renaşte spiritualitatea, şi pe aceea de a iniţia şi dezvolta noi evoluţii ale corpurilor subtile. Aceştia au acţionat atât asupra structurii energo-informaţionale a reţelei planetare, cât şi asupra dinamicii psihomentale specifice acelor vremuri, creându-se anumite „rezonanţe” şi căi de legătură subtilă. Astfel, s-au sădit seminţe spirituale care, ulterior, au generat curente şi idei religioase. Dacă Lao Tze şi Gautama Sidharta (Buddha) au lăsat urme mai vizibile în spiritualitatea Asiei, Zamolxe a creat (în ciuda aparenţelor) în Europa o dinamică mult mai mare şi mai complexă. De fapt, întreaga Europă poartă amprenta sa.
Pentru a se întrupa, unitatea de conştiinţă divină trebuie să treacă printr-o „coborâre vibraţională”. Ea este realizată în mai multe etape, prin urmare, conştiinţa se „înveleşte” cu mai multe straturi vibraţionale. Totuşi, spre deosebire de celelalte fiinţe terestre, un spirit divin (eliberat spiritual) îşi poate construi un corp cauzal conform cu misiunea pe care şi-a ales-o. Din această cauză, în timpul vieţii i vor ivi situaţii sau conjuncturi speciale prin care misiunea îi este facilitată din toate punctele de vedere. Cu toate acestea, chiar şi o fiinţă divină trebuie să treacă printr-o serie de „teste planetare”. Nimeni nu se naşte cu înţelepciunea gata formată din naştere, de aceea „sămânţa” spirituală (structura cauzală) trebuie să treacă printr-o serie de etape, înainte de a se „desface” într-o veritabilă floare divină. Cu toţii au trecut prin aceste experienţe.
La fel ca prima dată, cea de-a doua întrupare a lui Zamolxe s-a petrecut într-o zonă liniştită de munte. Încă din primii ani, natura şi bolta înstelată au însemnat pentru el cea de-a doua familie. Aceleaşi aspiraţii către necunoscut şi necuprins îl făceau să se comporte diferit faţă de cei de vârsta sa. Focul teribil din suflet nu-i putea fi potolit decât de liniştea naturii şi doar lumina bolţii înstelate părea să mai aducă răcoare sufletului său. Cum focul din adâncul sufletului său creştea pe zi ce trece, a simţit nevoia să plece spre alte zări. Nimeni şi nimic nu l-a putut opri. Însăşi focul spiritului său îl conducea. Nu vroia decât să ajungă în bătrâna Eladă. Auzise printre negustori că acolo este locul unde zeii se pogoară adesea printre oameni.
Cu durere în suflet a lăsat în urmă dealurile îmbrăcate de iarbă şi flori, pădurile răcoroase şi cântecul păsărilor, zâmbetul misterios al munţilor săi dragi şi susurul liniştitor al izvoarelor. Un timp i-au putut potoli strigătul sufletului. Dar nu era îndeajuns. Ştia însă că atâta vreme cât le va purta în suflet, nu vor dispărea.
Pentru a-şi plăti drumul pe mare, a fost nevoit să fie servitor. Între timp, Zamolxe învăţase foarte bine limba, obiceiurile, tradiţiile religioase, dar şi bucuriile şi supărările grecilor din viaţa de toate zilele. Deşi viaţa lui nu era nici pe departe confortabilă, focul teribil ce-l purta în suflet îi şoptea că este pe drumul cel bun şi că în curând avea să i se petreacă ceva deosebit.
Ajunse într-un final în bătrâna Grecie. Tumultul oraşelor greceşti nu-i erau pe plac, dar ştia că este pe drumul cel bun. Făcea eforturi mari pentru a asista la celebrele forumuri din pieţele oraşelor. Acestea îl atrăgeau într-un mod deosebit, dar totodată îi aţâţau şi mai puternic flacăra inimii.
Într-un final ajunge în preajma lui Pitagora. A fost momentul când tânărul Zamolxe a simţit că trebuie să-l urmeze cu orice preţ. Fiorul acelei atracţii teribile, dintre două mari spirite, a fost simţit şi de Pitagora. Ochii tânărului l-au făcut să se înfioare. Pitagora nu mai simţise aşa ceva. Deşi era adesea înconjurat de tineri discipoli - copii ai unor bogaţi aristocraţi greci, Pitagora l-a tratat pe Zamolxe asemenea propriului copil. La început, Zamolxe făcea muncile unui servitor, prin aceasta Pitagora punându-i la încercare pornirile sufletului. Cu toate acestea se simţea afecţiunea deosebită a maestrului pentru el. Acest lucru a stârnit invidia celorlalţi discipoli. De aceea a rămas vorba între greci că Zamolxe ar fi fost un sclav răscumpărat de Pitagora. Nici vorbă de aşa ceva.
Până să-şi coştientizeze misiunea, Zamolxe a petrecut o bună parte din viaţă alături de marele maestru Pitagora. Acesta era întruparea unei fiinţe solare, rolul său fiind acela de a realiza un focar de spiritualitate pentru vremea sa. Pitagora a lăsat urme adânci în spiritualitatea lumii, fiind modelul de bază pentru generaţiile viitoare de filozofi, artişti, oameni de ştiinţă şi ezoterişti. Din păcate, şcoala a avut un caracter ermetic şi oarecum exclusivist, Pitagora nevrând să ţină cont de sfaturile lui Zamolxe în ceea ce priveşte admiterea de noi membri. Implicarea în treburile politice, admiterea pe baze îndoielnice (fiziognomia), caracterul rigid al şcolii, toate pe fondul păstrării unei mentalităţi politeiste, au dus şcoala către un final tragic.
Zamolxe se întrupase pentru o cu totul altă misiune. Pitagora şi şcoala de spiritualitate de la Crotona i-au fost familie, prieteni şi casă pentru o bună perioadă a vieţii, dar până la urmă a trebuit să le părăsească. O viziune i-a schimbat viaţa pentru totdeauna. O piramidă de lumină şi un chip enigmatic l-au determinat să se întoarcă pe plaiurile natale. Îşi conştientizase o parte din misiune...
Şi-a regăsit poporul aproape abrutizat şi devastat de sărăcie şi mici neînţelegeri. La toate acestea se mai adăugau şi infuziile de credinţe superstiţioase celtice, care deformau şi mai mult învăţăturile pe care el le lăsase (cu un mileniu în urmă). Conducătorii erau adesea dominaţi de interese mărunte, şi nu de puţine ori se iscau conflicte între comunităţile de daci. Zamolxe reuşise să convoace o adunare a lor, explicându-le pe îndelete că trebuia făcut ceva pentru ca dacii să redevină ceea ce fuseseră odinioară. Nu a fost greu să-i convingă. Aceştia şi-au dat seama că Zamolxe era condus de un foc căruia nu puteai să i te opui. Nu urmărea bogăţia căci o avea, nici faima, căci dacii nu puneau preţ pe ea.
În cele câteva luni cât i-a luat să ajungă de la Crotona pe plaiurile natale a reuşit să adune o oarecare avere. A vindecat de diverse boli pe mulţi precupeţi şi conducători locali şi a primit în schimb multe bogăţii. Zamolxe putea accesa şi folosi forţele elementale ale naturii, aducea echilibrul şi armonia, dar şi forţa şi vitalitatea acolo unde lipseau. Dispunea aşadar de puteri foarte mari de vindecare şi de dinamizare a energiilor psihice şi mentale. Putea avea acces la dimensiunile superioare, observând foarte uşor tendinţele şi evoluţia anumitor situaţii. Toate acestea le-a demonstrat în multe ocazii. Vestea i-a mers atât de departe încât unii călătoreau luni de zile ca să ajungă la vestitul Zamolxe, cel care putea reda vitalitatea şi forţa tinereţii.
Conducătorii comunităţilor de daci au înţeles că Zamolxe le putea aduce unitatea şi putea crea o bază solidă pentru viitoarele generaţii. Au înţeles cu toţii că avea viziunea şi puterea de a reunifica toate comunităţile de daci. Nu a dorit putere politică şi nici bogăţii. Dorea să fie sprijinit în munca sa, şi să fie lăsat să-şi facă treaba pentru care s-a întrupat, anume, să readucă spiritualitatea dacilor la cotele cele mai înalte.
Pentru început, Zamolxe i-a convins că este de mare trebuinţă să existe o monedă care să circule între toate marile comunităţi de daci. Fiind deschişi la minte, conducătorii locali au înţeles că o singură monedă este mai de folos decât mai multe şi asta avea să strângă puterea negustorilor şi a conducătorilor tot aşa precum aceeaşi limbă îi strângea în vreme de restrişte sau când năvălitorii dădeau târcoale. I-a învăţat, de asemenea, care sunt trebuinţele celorlalte neamuri, bucuriile, supărările şi toate cele plăcute lor, şi cum să facă schimburi corecte cu ei.
Pentru a evita uneltirile preoţilor locali şi a bendiselor, Zamolxe a hotărât că nu va interfera cu obiceiurile, ritualurile şi tradiţiile lor. Nu era interesat să întemeieze o nouă religie şi nici nu dorea vreo reformă a celor existente. Zamolxe era interesat să creeze o şcoală de spiritualitate, asemenea celei înfiinţate de Pitagora la Crotona, dar fără a repeta greşelile de acolo. Simţise foarte puternic aspiraţiile către spiritualitate ale noii generaţii de tineri daci. Prin urmare a încercat să grăbească înfiinţarea şcolii.
După ce reuşise să obţină sprijinul conducătorilor locali, Zamolxe a purces la alcătuirea primei generaţii de discipoli. Hotărâse să respecte anumite reguli de la Crotona, iar una dintre ele era ca fiecare învăţător să aibă cel mult zece discipoli. De asemenea, pregătirea ar fi presupus să se desfăşoare în afara cadrului familial.
Înainte de întrupare, Principul Divin a ales mai multe spirite superioare, pentru a-l ajuta în perioada cât ar fi fost întrupat. Aceştia au fost primii lui discipoli. Zamolxe, graţie percepţiilor sale deosebite, a reuşit să-i detecteze într-un timp foarte scurt. Legătura specială dintre ei s-a format mai rapid decât un fulger s-ar coborî din înaltul cerului.
Păreau cu toţii a fi braţele unui singur trup. Toate cele zece mari spirite, coborâte în materie alături de Zamolxe, au trecut foarte repede printr-o pregătire specială. În doar un singur an, cu toţii au trecut prin iniţieri şi salturi de conştiinţă care ar fi necesitat cel puţin zece ani de pregătire asiduă la Crotona. Un spirit superior poate trece foarte uşor prin diferite trepte evolutive, dacă este pregătit cum trebuie.
Zamolxe era asemenea unui soare divin, iar discipolii săi erau asemenea unor vase dornice de a fi umplute de lumină. Pregătirea a fost şi teoretică, dar mai ales practică. A fost şi extrem de intensă. Practic, nicio zi nu stăteau locului. Fiecare zi era specială într-un anume fel. Într-un singur an, Zamolxe şi primii săi zece discipoli au purces de-a lungul munţilor, luând contact cu toate zonele energetice speciale ale matricei carpatice. Fiecare munte, fiecare creastă, fiecare deal, fiecare peşteră, fiecare pădure, fiecare lac, râu, pârâu sau chiar izvor îşi aveau propria lecţie şi iniţiere. Hrană le-au fost turtele crude de hrişcă şi secară, mierea umplută cu alune, jir şi nuci, dar şi fructele şi legumele uscate. Pentru un spirit superior este foarte uşor să treacă la o alimentaţie curată, deoarece hrana de care are nevoie un spirit de lumină este însăşi... lumina. Primii săi discipoli au înţeles acest lucru foarte bine. Însă cu toţii simţeau în fiinţa lor o altfel de foame, o foame teribilă de lumină.
„Lumina nu poate pătrunde dincolo de un trup murdar. Sângele nu poate fi curat atâta vreme cât pântecele este murdar. Un trup curat la exterior aduce sănătate şi vigoare doar pentru o vreme, dar un trup curat în interior pregăteşte o minte curată pentru toată viaţa. O minte curată găseşte lumina în cele mai întunecate locuri. Lumina are nenumărate feţe şi se găseşte în nenumărate locuri. Căutaţi cea mai puternică lumină! Ea este în sufletul omului. Cine găseşte lumina din propriul suflet, găseşte lumina Focului Viu. Lumina Focului Viu curăţă, vindecă, hrăneşte şi apoi eliberează omul de legăturile pământului”. Astfel le vorbea Zamolxe, iar ei sorbeau fiecare cuvânt. Toate cuvintele sale erau ca o adiere răcoroasă pentru sufletele lor arse de un dor nespus după lumină."

sursa: REMER RA - MISTERELE SCOLII ZAMOLXIENE

sâmbătă, 7 aprilie 2012

MESAJ DE LA MATEI


Sunt Matei, cu salutari pline de iubire din partea tuturor sufletelor de pe aceasta statie. Efectele Luminii, aflate in permanenta crestere in lumea voastra, se extind mult mai amplu decat rasturnarile si tulburarile mediatizate, legate de coruptia din cadrul guvernelor nationale sau al marilor corporatii. Ele se manifesta si la nivelul comunitatilor – de la sate si pana la marile orase, pe tot cuprinsul planetei. Efectele merg dincolo de ajutorul direct sau banii acordati oamenilor aflati in nevoie, atat la nivel international, cat si local si voci tot mai numeroase se ridica in favoarea pacii, a protejarii vietii animalelor si a mediului inconjurator, precum si a altor masuri cu caracter pozitiv. De fiecare data cand se semneaza o petitie pentru o cauza generoasa, sau pentru a corecta o nedreptate, energia intentiei semnatarului se combina cu energia altor mii, poate milioane de oameni, care au semnat si ei pentru sustinerea cauzei respective – si acelasi lucru se intampla cu fiecare gand plin de iubire, cu fiecare sentiment de recunostiinta si de compasiune, cu fiecare dorinta pentru o lume mai buna.
Daca ati putea vedea stralucirea aceasta, asa cum o vedem noi, ati fi uluiti. Dar voi nu puteti vedea Lumina abundenta, ce provine de la nenumaratele surse de Lumina de pe planeta, sau care este trimisa catre Pamant, din lumi indepartate. In schimb, voi vedeti ca multi se afla inca in suferinta si auziti zanganitul armelor negustorilor razboiului, vedeti acte aleatorii de violenta si probleme economice zdrobitoare. Vedem si noi toate acestea si, in iubirea noastra neconditionata pentru toate sufletele, ne intristeaza peste masura prelungirea pana in acest moment, a tuturor acestor probleme. Intelegem totusi lucrurile, in contextul lor superior. Pe parcursul acestor ultime zile in care dualitatea se afla in scadere, oamenii se grabesc sa isi completeze experientele karmice, ale celei de-a treia dimensiuni si sa atinga echilibrul necesar evolutiei sufletului.
Acest echilibru NU include actiuni militare impotriva Iranului sau crearea unui nou camp de lupta, in oricare alta tara. Nu include distrugerea planetei, in asemenea masura incat fiintele extraterestre sa fie nevoite sa evacueze pe toata lumea, pentru ca la intoarcere sa locuiti in Pamantul Interior, deoarece suprafata Pamantului va fi de nelocuit. Extraterestrii nu se vor ocupa de relocarea oamenilor dintr-un loc in altul, pe planeta, pentru a le salva viata inainte de distrugerea masiva a Pamantului, deoarece aceasta distrugere nu va avea loc. Nici nu veti fi tradati de anumiti membri ai familiei noastre universale care, pozand in binefacatori, vor dori sa va inrobeasca. Nu vor exista lagare de detentie pline si nici nu vor fi validate legi noi sau propuneri de legi de rau augur. Nu va implini niciuna dintre posibilitatile sau cererile generatoare de frica, vehiculate in prezent. Toate articolele vechi sau noi legate de aceste teme continua sa apara si sa fie circulate de persoane care simt ca sunt responsabile sa-i alerteze pe ceilalti.
Da, am mai dat astfel de asigurari si in mesajele trecute si atunci, de ce o facem din nou? Deoarece chiar si in cei mai dedicati Lucratori intru Lumina apar semnale ale fricii ori de cate ori simt ca siguranta persoanelor dragi lor, ar putea fi pusa in pericol. Aceasta perceptie, impreuna cu situatiile dezgustatoare care afecteaza inca lumea voastra, conduc la aparitia unor sentimente de descurajare si nerabdare, in locul bucuriei pe care ne-am dori sa o simtiti necontenit in legatura cu instaurarea, peste cateva luni, a Epocii de Aur a Pamantului.
Suflete dragi, nici o clipa nu se pune problema sa va invinovatim pentru preocuparea normala pe care o aveti in legatura cu cei dragi voua – din contra! Noi si alte fiinte de Lumina, din intreg acest univers va pretuim cat se poate de mult. V-ati abordat durerea cu o tarie interioara de care nu ati stiut, pana cand ea nu a iesit la iveala si v-ati revenit din disperare; ati depasit greutatile, cu ingeniozitate si perseverenta, si impartindu-va resursele, i-ati ajutat pe cei mai putin norocosi. Dupa dezamagiri si caderi, nu ati renuntat la hotararea de a merge mai departe si, chiar daca tenacitatea celor intunecati a intarziat implementarea reformelor majore in intreaga lume, convingerea voastra ca rezultatele promise se vor materializa, a ramas de neclintit. Pe scurt, ati demonstrat cele mai minunate calitati ale omenirii, imbratisand realitatea ca sunteti cu mult mai mult decat aceasta „persoana” pe care o stiti. Am putea descrie asta, putin in gluma, ca o pe performanta acrobatica deosebita – ati reusit sa va pastrati un picior bine asezat pe pamant, in timp ce pe celalt l-ati aruncat in sus, dincolo de aceasta lume.
Acum, dupa o activitate sustinuta de indepartare fortata a numerosi indivizi, aflati in primele esaloane ale principalelor banci din lume si de inchidere a unor baze conspirative ale Iluminatior – se pare ca evolutia a stagnat. Nu este de loc asa, familie draga. Pasii care urmeaza arestarii bancherilor se desfasoara in continuare, in cadrul sistemelor voastre legale, asa ca aceasta problema este urmarita, in continuare, din punct de vedere legal si etic; alte arestari sunt iminente; tehnologia de la bordul navelor spatiale scoate din functiune focoasele nucleare si cei ramasi din randul Iluminatilor dau bir cu fugitii sau se imprastie speriati.
Sa va vorbim despre anumite incidente petrecute in ultimele saptamani, care au suscitat multa atentie pe plan international. In timp ce aceste evenimente sunt privite ca fiind tragedii, ceea ce chiar sunt pentru familiile afectate, ele, trebuie sa o spunem, s-au intamplat cu un scop mai inalt.
Impuscarea a sapte evrei, inclusiv copii, in Franta, de catre un tanar francez, a induiosat multe inimi din intreaga lume si constituie un exemplu foarte clar al modului in care prejudecatile religioase au condus la agonia si moartea a nenumarate suflete, pe parcursul istoriei voastre.
In Statele Unite, un adolescent de culoare a fost impuscat mortal de catre un om mai in varsta, de alta rasa. Nu noi suntem cei care putem spune daca prejudecata rasiala a fost factorul determinant atat in cazul criminalului, cat si in cazul politiei care nu l-a arestat pe acesta, dar moartea baiatului a adus in atentia lumii, raul inerent, omniprezent in „categorizarea rasiala”.
Acest incident a scos in evidenta si legea ”apararii teritoriului”, care ar putea sustine ca aceasta crima a fost legala si ca tragatorul nu poate fi facut vinovat. Aceasta controversa se adauga discutiilor legate de situatia celor eliberati din inchisoare, dupa ce a fost facuta dovada nevinovatiei lor si pentru care legea nu permite masuri compensatorii, aferente anilor de detentie pe nedrept. Aspectele legale ale ambelor situatii atrag atentia asupra faptului ca legile nedrepte si crude, oriunde ar fi ele in lume, trebuie abolite.
Un atac furibund al unui soldat al din armata SUA, s-a soldat cu moartea a 17 civili afgani, printre care, din nou, copii. Actiunea sergentului respectiv nu s-a bazat, in niciun caz, pe o reactie izolata la efectele psihologice ale razboiului – stresul de a cauza moartea sau de a-si vedea camarazii sau oameni in general, murind are efecte mult mai profunde. A ucide cu alt scop decat acela de a-ti apara viata ta si a celor dragi nu face parte din constructia omenirii. Din contra – fiecare suflet este alcatuit din Iubire-Lumina.
Uciderea trebuie gandita foarte bine – si asa a si fost. Cetatenii anumitor tari au fost conditionati de catre conducatorii lor sa priveasca razboiul ca reprezentand o datorie patriotica, de aparare a democratiei si a libertatii si aceasta orientare a fost sustinuta fara interupere, nu numai de catre mijloacele de comunicare si divertisment in masa, ci chiar si de jocurile copiilor. Unele segmente ale populatiei sunt invatate, inca din copilarie, ca au responsabilitatea de a razbuna masacrele si genocidul stramosilor lor, in unele tari copiii fiind chiar fortati sa devina soldati.
Soldatii trebuie sa faca abstractie de constitutia sufletului lor si sa isi suprime instictul de supravietuire, pentru a atinge modul de gandire care sa le permita sa iasa de buna voie pe campul de lupta, unde pot muri in timp ce iau vietile altora. In orice caz, psihicul nu poate reconcilia acest proces de ardere mentala, necesar pregatirii pentru lupta, cu felul innascut de a fi si, atunci cand trupele urmeaza ordinul de a-si omori „inamicii”, psihicul lor sufera prejudicii majore. O situatie atat de dramatica forteaza atentia internationala in directia efectelor imediate si remanente ale razboiului – efecte care s-au infiltrat in intreaga voastra societate.
Toti cei care au fost direct afectati de toate aceste evenimente pe care le-am mentionat, au fost de acord sa participe la ele, in acest mod. Asta nu inseamna ca, inainte de a se naste, au stiut cu totii, cu exactitate, cu ce aveau sa se confrunte si cand – dar fiecare dintre ei a ales sa fie un „agresor”, o „victima” sau un membru al familiei indurerate, cu scopul de a-si duce la implinire karma celei de-a treia densitati. Atunci cand vine vorba de obtinerea unor rezultate similare, contractele sufletului sunt flexibile in ceea ce priveste circumstantele si momentul evenimentelor si, in toate aceste cazuri, participantii au vrut sa-i arate lumii intregi, ororile razboiului, efectele tragice ale prejudecatilor rasiale, etnice sau religioase sau cruzimea legilor nedrepte. Multi, multi altii au ales acelasi gen de roluri, cu multe generatii inainte de aceste evenimente recente, dar, prin succesiunea la putere a intunecatilor, popoarele au fost constranse in continuare sa traiasca si sa moara in situatii nascute din intimidare si din ignoranta nascuta din minciuna.
Numai atunci cand constiinta colectiva reflecta dorinta intensa si hotararea unei civilizatii de a trai in unitate si armonie – si nu in diviziune si crima – poate acest deziderat sa prinda viata. Dupa ce intunecimea a patruns in acest univers si constiinta colectiva a unor civilizatii a coborat in spirala, doar printr-o succesiune de ere auto-distructive a mai putut lumea celei de-a treia densitati sa se elibereze din aceasta stagnare intunecoasa si sa porneasca pe calea unei vieti pline de pace si colaborare. Sunteti cu totii aici, pentru a ajuta la construirea acestei cai pe Pamant si pentru a asigura venirea unei noi ere diferite – Epoca de Aur.
Va vom vorbi, in continuare, despre o alta problema importanta, complet diferita: discutia dintre Obama, presedintele Statelor Unite si presedintele rus Medvedev, discutie care a devenit publica datorita faptului ca microfonul a ramas deschis. Nu exista accidente sau coincidente! Universul functioneaza intr-o miscare de perfecta sincronicitate, care continua sa deschida caile spre noi oportunitati – si aici este vorba despre o astfel de oportunitate. In timp ce analistii politici si membri partidului republican se bucura foarte mult de aceasta ocazie, intr-un sens negativ, acea scurta conversatie a oferit o imagine a discutiilor din spatele scenei, dintre doi sau mai multi conducatori ai lumii, care doresc sa isi conduca natiunile catre cooperare internationala si dezarmare nucleara. Atunci cand marea majoritate a unei civilizatii doreste pacea si nu razboiul, cu toate arsenale criminale ale acestuia, constiinta colectiva aduce aceasta dorinta la implinire.
In alt context international, unii dintre conducatorii vostri, impreuna cu membri inaltelor consilii universale, discuta despre modalitatile de a va aduce la cunostiinta prezenta altor civilizatii. Stim ca aceasta amanare este frustranta si la fel este si pentru membri familiei noastre, atat de pe planeta cat si din afara ei, care au asteptat ani la rand sa poata lucra deschis alaturi de voi. Dar ei stiu ca fiecare aspect trebuie planificat cu grija, astfel incat sa poata fi primiti si intampinati cu caldura si nu cu frica. Desi capacitatea Iluminatilor de a ameninta siguranta voastra si a fratilor vostri din spatiu a scazut mult, reactia publica la strainii care ar aparea dotati cu tehnologii uluitoare, ramane inca de analizat serios. Este esential ca acestia sa nu fie perceputi ca preiau conducerea, astfel incat masele sa se poata bucura de ajutorul lor, in loc sa intre in panica, din cauza invadatorilor din spatiu, cum sunt descrisi extraterestrii in filmele si jocurile promovate pana la saturatie. Va rugam sa tineti minte ca aveti o cunoastere si un discernamant pe care majoritatea celorllalti din lumea voastra nu le au.
Chiar si asa, trebuie sa vorbim despre anumite idei cu privire la ceea ce urmeaza sa se intample la sfarsitul acestui an. In mesajele precedente, am spus ca nu vor exista diferente pronuntate intre ultimele zile ale lunii decembrie 2012 si primele zile ale lui ianuarie 2013. Cu toate acestea, unii cred ca instaurarea Epocii de Aur va aduce o schimbare brusca a constiintei de masa, in timp ce altii cred ca planeta isi va schimba, atunci, axa de rotatie.
Schimbarea constiintei a reprezentat un proces gradual, care a inceput cu aproximativ saptezeci de ani in urma, atunci cand Pamantul si-a inceput cursa ascensionala – claritatea a venit mai repede pentru unii, decat pentru altii si multi mai dormiteaza inca in inconstienta. Cat priveste planeta, ea a inceput sa se deplaseze treptat, pe parcursul procesului de inaltare, pentru a se indrepta si a-si recapata pozitia orbitala naturala. Pe parcursul mileniilor in care a fost impotmolita in profunzimile celei de-a treia densitati, planeta a slabit atat de mult, incat modelul sau orbital s-a destabilizat in mod serios si, fara afluxul considerabil de Lumina provenind de la sursele indepartate, ar fi zburat in spatiu, indreptandu-se spre o distrugere sigura.
In acest context, am dori sa corectam o alta neintelegere legata de ideea ca, inainte de inceputul Epocii de Aur, urmeaza sa petreceti trei zile in intuneric. Aceasta idee face parte dintr-o alta teorie, a centurii de fotoni, conform careia Pamantul va petrece trei zile in intuneric, in „zona de nul” de la marginea centurii. Teoria mai sustine si faptul ca Pamantul va intra el insusi in centura de fotoni si va continua apoi sa orbiteze in cadrul acesteia, pentru ca, mai tarziu, dupa cum sustine o alta teorie, sa iasa din aceasta centura. Numai deseurile cosmice intra in centura de fotoni, dupa ce devin lipsite de viata, ca urmare a apropierii de forta covarsitoare a giganticei centuri – forta care de altfel impiedica si iesirea oricarui corp, odata atras inauntru. Aceasta soarta nu reprezinta planul Gaiei, in ceea ce priveste corpul ei planetar!
Va rugam sa nu va asteptati ca la sfarsitul acestui an, sa puteti vedea toate minunile Epocii de Aur. Nu spunem ca eliminarea poluarii sau transformarea deserturilor in paradis, de exemplu, nu se pot intampla in cateva secunde. Ele pot fi cu adevarat gestionate, cat ai clipi din ochi, DACA aceasta credinta exista in constiinta voastra colectiva – dar ea nu este acolo si din acest motiv am spus ca acest gen de transformari vor avea loc treptat, dar cu o usurinta care va va uimi. Oricum, pe parcursul calatoriei voastre impreuna cu planeta Pamant, prin cea de-a patra densitate, catre destinatia ei din cea de-a cincea densitate, constiinta voastra va continua sa se extinda si va veti dezvolta capacitatea innascuta de a co-creea si de a inova orice va doriti cu putere si puteti vizualiza.
Asadar, la ce este rezonabil sa va asteptati la sfarsitul acestui an, atunci cand Pamantul lasa in urma ultimele ramificatii ale jaloanelor energetice, ale celei de-a treia densitati? Tot ceea ce a fost planificat cu intentie intunecata – de la violenta si coruptie aleatoare, la virusii dezvoltati in laboratoare si culturile satanice – va lua sfarsit. Conform legilor fizicii ce guverneaza viata in acest univers, vibratiile joase ale intunecimii nu pot intra pe nivelele de vibratie inalta, ale celei de-a patra densitati. Intrucat indivizii care refuza constant Lumina au celule pe baza de carbon, care nu pot supravietui in vibratiile inalte, ei vor muri si activitatile lor intunecate vor inceta.
Nu va fi niciun exod in masa, in luna decembrie. Unii membri ai taberei intunecate au murit deja si, in timpul ramas din acest an, restul intunecatilor vor pleca din aceleasi cauze normale care au determinat moartea si pana acum, fiind insotiti de sufletele care au ales din alte motive, sa nu mai stea pe planeta. Unii intunecati vor trai suficient pentru a putea fi judecati pentru actele lor criminale si da, daca o persoana a murit si a fost inlocuita de clone, legile se vor aplica pana la ultima clona, pentru ca scopul clonarii a fost continuarea activitatilor ilegale sau nedumnezeiesti, ale persoanei respective.
Cand vor veni acele vremuri, va indemnam sa nu dispretuiti persoanele, ci mai degraba actele lor indreptate impotriva omenirii, iar apoi eliberati aceasta emotie negativa si lasati-o sa plece. Ura, resentimentele si dorinta de razbunare fac echipa cu vibratiile joase, in timp ce iertarea este atat de plina de Lumina, incat cei care iarta, fac un salt in evolutia lor spirituala. Toata Lumina transmisa persoanelor care au devenit captive ale intunericului ii intareste pe cei mai slabi din familia noastra universala si asta le permite tuturor sufletelor sa se apropie mai mult de reintegrarea cu Dumnezeu.
Asadar, chiar daca nu intreaga glorie a Epocii de Aur a Pamantului se va manifesta in intregime, diferentele dintre ziua de azi si acele timpuri vor fi uluitoare. Lumea voastra se va afla in pace. Numai persoanele onorabile, capabile si constiente din punct de vedere spiritual vor avea pozitii in guverne, banci, corporatii, institutii de educatie si sanatate, media, producerea alimentelor – in toate domeniile care au impact asupra lumii voastre
Da, vor mai ramane multe de realizat. Dupa initierea reformelor, va incepe cu adevarat „curatenia”, ca sa o numim asa – si la fel vindecarea popoarelor de pe planeta. Vibratiile inalte care vor prevala – energia Iubirii-Lumina – vor readuce pacea inimii si a mintii, pentru toti cei ale caror vieti s-au aflat in situatii brutale. Tehnologiile dezvoltate de savantii vostri, dar monopolizate sau gresit folosite de catre Iluminati, vor fi aduse la lumina si, impreuna cu tehnologiile introduse de catre alte civilizatii, vor restaura Pamantul, aducandu-l la Sinele sau Pradisiac, original. Da, va fi un proces treptat, dar el se va desfasura intr-o perioada care va parea miraculos de scurta.
Datorita adevarurilor ascunse multa vreme si care vor iesi la Lumina, toata lumea care va trai in Epoca de Aur isi va cunoaste conexiunea inseparabila unul cu celalalt si cu Natura, cu Dumnezeu si cu toata viata din intreg acest univers. Stiind ca sufletele egoiste, care au cedat in fata intunericului, au generat si au perpetuat prejudecati etnice, religioase, rasiale, ideologice, culturale si legate de sex, toti ii vor trata pe ceilalti in Lumina constiintei superioare si a claritatii spirituale.
Preaiubite suflete, ramaneti statornice si rabdatoare la trecerea zilelor, pe parcursul pregatirilor ce se desfasoara in spatele usilor inchise. Cand usile se vor deschide – si se vor deschide curand – schimbarile benefice vor veni cu atata usurinta, incat niciun fel de cenzura nu le va mai putea ascunde vederii publice.
Fiinte de Lumina din intregul univers vor ridica imnuri de lauda, pe masura ce va apropiati de linia de final a acestei misiuni fara precedent, pe care v-ati asumat-o cu atata nerabdare si pe care, in continuum, ati dus-o deja la bun sfarsit.
IUBIRE si PACE
Suzanne Ward www.matthewbooks.com
http://www.editura-foryou.ro/index.php?p=publicatii&autor=4

vineri, 6 aprilie 2012

CEEA CE NU STIAM V


"- Botezul gheţii şi al focului; presupunea nu doar călirea organismului în condiţii de frig şi căldură, ci şi modificarea stării de conştienţă. Acestea erau testele prin care aspirantele conştientizau efectiv că sunt mai mult decât corpul fizic.
În timpul supunerii corpului fizic la temperaturi coborâte, inconştientul facilita legătura cu vibraţii ancestrale, scoţând la suprafaţă (şi eliberând totodată) vibraţii negative puternice, formate în vremuri imemoriale şi păstrate în subconştient (din primele întrupări în corp fizic). Eliberarea de aceste vibraţii joase determină eliberarea de înlănţuiri psihoemoţionale şi temeri legate de forţele naturii. La fel se întâmpla atunci când corpul era supus mai multă vreme unor temperaturi mari. În acest sens, se făcea un cerc de foc în jurul aspirantei, iar prin temperaturile ridicate, pe care aspiranta era nevoită să le suporte, se scoteau la suprafaţă alte vibraţii ancestrale, care erau în legătură cu temeri legate de forţele naturii.
De asemenea, botezul focului era extrem de atent supravegheat de către marea preoteasă, deoarece era extraordinar de periculos. Aspiranta era nevoită să suporte, timp de mai multe ore, temperaturi foarte mari. Ca să poată rezista unui asemenea calvar, aspiranta trebuia să realizeze o anumită formă de detaşare faţă de corpul fizic, dar în acelaşi timp trebuia să reziste şi tentaţiei de a cădea în transă. Fără a realiza în prealabil ridicarea conştienţei deasupra corpului fizic, era imposibil de reuşit. În acele momente, aspiranta nu mai avea conştienţa că are un corp fizic, ci numai energetic. Doar astfel reuşea să depăşească şocul termic extrem de dur.
După acest prim an de teste dure, câmpul energetic creştea de câteva ori, dispăreau temerile legate de trupul fizic, se dobândea un bun autocontrol mintal, iar voinţa, curajul şi răbdarea erau asemenea unor săbii de foc. De asemenea, se dobândea un magnetism special prin care se puteau accesa fluxuri energetice naturale.
În al doilea şi al treilea an din treapta a doua, se avea în vedere accesul şi controlul asupra energiilor elementale, dar şi accesul la energiile regnului vegetal şi animal. Acestea stabilizează corpul emoţional uman. Concomitent cu stabilizarea corpului emoţional se lucra şi pe planul mental, acesta fiind cel care dinamizează şi controlează corpul emoţional. Aşadar, elementele şi forţele energetice ale regnului vegetal şi animal determină stabilitatea emoţiilor, iar autocontrolul mental (informaţional) determină controlul emoţiilor. Tehnicile de lucru nu erau la fel de dure ca în primul an, dar se axau pe dezvoltarea atenţiei, concentrării, coordonarea simţurilor şi se punea accent pe echilibru. Cine nu dobândea aceste calităţi, putea avea mari neplăceri atunci când accesa energiile amintite.
Tehnicile folosite erau numeroase şi constau în dobândirea unor simţuri din ce în ce mai rafinate. Cele mai multe tehnici aveau în vedere depăşirea unor obstacole diverse având ochii legaţi, precum şi folosirea simţului auzului în diferite conjuncturi. Se pare că ele aveau rostul de a activa şi dezvolta percepţia extrasenzorială a pielii; determinau totodată un mai bun autocontrol mental. Câmpul energetic al pielii poate fi extins suficient de mult încât să poată percepe forme, culori, vietăţi, şi altele, la distanţe din ce în ce mai mari. Tot cu ajutorul acestui câmp se puteau accesa energiile care dinamizează anumite fenomene fizice (mişcarea norilor, formarea ceţii etc). Având voinţa, curajul, răbdarea şi stăpânirea de sine foarte bine antrenate în cursul primului an, o aspirantă (prin intermediul propriului câmp) putea controla unele fenomene naturale, precum aducerea şi dispersarea norilor, putea ţine la distanţă animalele sălbatice care distrugeau recoltele sau atacau locuitorii, reechilibrau traseele energetice ale celor consideraţi bolnavi etc. Se putea dezvolta chiar şi egregorul de grup al unei comunităţi, determinând o înmulţire rapidă a membrilor, sau se facilita legături subtile cu energetica elementală. Se putea, de asemenea, stopa dezvoltarea egregorului.
La sfârşitul celor trei ani urma iniţierea finală şi conferirea statutului de preoteasă. Iniţierea consta în trei etape şi se desfăşura pe parcursul a trei zile.
În prima zi, marea preoteasă accesa energiile pământului (telurice şi elementale), şi le dirija către tălpile aspirantei. Centrii energetici din talpă realizau astfel o expansionare puternică şi fenomenul semăna oarecum cu creşterea unor rădăcini energetice. Acestea pătrundeau adânc în scoarţa terestră şi se intersectau cu fluxurile telurice şi elementale. Se iniţia totodată contactul cu fiinţele regnului elemental. Fără suportul marii preotese, şi fără o bună pregătire, o aspirantă ar fi avut parte de şocuri extrem de mari, care ar fi putut duce la nebunie sau chiar la pierderea vieţii. Fiinţele elementale nu sunt nici malefice şi nici benefice. Se poate spune că sunt asemănătoare cu globulele albe din organismul uman. În momentul când structura energetică a Geei simte că o altă structură energetică a pătruns în interiorul ei, iar aceasta prezintă elemente de incompatibilitate, va acţiona corespunzător. Prin urmare, fiinţele din cadrul regnului elemental vor intra în acţiune şi vor acţiona dur asupra sistemului energetic al celui care a pătruns în sistem. Dacă aspiranta nu ar fi avut parte de o pregătire extrem de dură, nu ar fi făcut faţă. Era esenţial ca frica să fi fost eliminată, iar voinţa să fie de neclintit. Cu o minte clară şi mai ales cu ajutorul voinţei, fiinţele elementale pot fi controlate. Altminteri apar situaţii neplăcute, care pot duce la nebunie sau chiar la moarte, prin distrugeri grave ale circuitelor energetice. Odată stabilizate rădăcinile energetice din tălpi în structura energetică a pământului, aspiranta dobândea accesul (şi apoi controlul) asupra acestor puteri.
Dacă se întâmpla ca o aspirantă să poată accesa energiile elementale dar să nu le poată controla, atunci era obligată să parcurgă din nou toate testele cumplite din primul an. Accesarea energiilor elementale era o etapă relativ simplă; trebuia doar să poţi face faţă fluxurilor energetice, dar nu erai pus în situaţia de-a înfrunta elementalii. Aceştia intră în scenă numai atunci când încerci să controlezi energiile telurice şi elementale şi să le modifici vectorii. Doar atunci se intra în dinamica naturală a energiilor subtile şi trebuia să faci faţă consecinţelor. Era ca şi cum ai fi înotat împotriva curentului; dacă nu erai bine pregătit, având un curaj deosebit şi o voinţă fermă, alături de o minte limpede ca apa de izvor, riscai să-ţi faci ferfeliţă corpul energetic şi psihic.
În cea de-a doua zi, marea preoteasă accesa energiile regnului vegetal, şi apoi realiza conexiunea cu aspiranta prin intermediul ombilicului, aici fiind un centru energetic foarte puternic. Timp de mai multe ore se realiza stabilizarea cu energiile acestui regn, timp în care aspiranta intra adesea în transă. Se intra în contact energetic cu toate soiurile de iarbă, plante, flori şi copaci din zonă. După această iniţiere, aspiranta putea accesa şi folosi forţele pe care acest regn le utilizează. Spre deosebire de prima treaptă, în care o aspirantă învăţa oral despre proprietăţile curative ale plantelor, florilor, copacilor, şi le administra în funcţie de ciclurile lunii şi ale soarelui, după ce primea această iniţiere, aspiranta (devenită aproape preoteasă) nu mai avea nevoie de niciun fel de învăţătură. Ştia instinctiv, doar privind sau atingând planta, pentru ce fel de afecţiune era bună. Chiar dacă părăseau zona şi se deplasau spre vestul continentului sau în Asia, o preoteasă (astfel iniţiată) ştia instinctiv pentru ce fel de afecţiune este bună o anumită plantă locală, fără a primi niciun fel de învăţături.
Cu ocazia acestei iniţieri, preoteasa obţinea şi controlul asupra acestui regn. Era de mare ajutor comunităţii căci reuşea să protejeze culturile agricole de ierburile dăunătoare. Preoteasă putea simţi foarte uşor „tiparul” energetic al cerealelor, legumelor, fructelor, florilor care trebuiau protejate, iar apoi construia o protecţie împotriva plantelor dăunătoare. Nicio plantă nu poate creşte acolo unde nu este compatibilă energetic. Pe de altă parte, culturile nu numai că erau protejate, dar produceau la potenţialul maxim.
Pentru cazurile grave de boală, de genul infecţiilor puternice sau a unor afecţiuni interne grave, preoteasa putea comanda unei plante sau unui arbore să se „deschidă” energetic pentru a-i capta energiile telurice, elementale sau ale regnului vegetal, pentru a ajuta astfel persoana în suferinţă. Aceasta trebuia să stea o perioadă din zi în apropierea respectivului arbore. La fel, persoanele în vârstă puteau fi ajutate să-şi crească forţa şi vitalitatea în acest fel.
În ce-a de-a treia zi aspiranta era coborâtă în straturile energetice unde îşi desfăşoară activitatea regnul animal. Această ultimă iniţiere era deosebit de puternică. Se intra rapid în transă, iar imaginile erau halucinante, adesea aspiranta îşi vedea trupul sfârtecat sau transformat în cele mai oribile creaturi. Chiar dacă avea parte de cea mai bună pregătire, această iniţiere presupunea o anume desfăşurare, prin care trebuia să participe la distrugerea şi apoi la recompunerea propriului corp. În fapt, era vorba de eliberarea de energiile ancestrale care au legătură cu corpul fizic. Aspiranta trăia efectiv procesul, dar în acelaşi timp avea conştiinţa faptului că este vorba de o iniţiere. Beneficia de ajutorul marii preotese numai până la un punct, după care trebuia să se descurce singură. În cele din urmă, aspiranta reuşea să domine straturile energetice ale regnului animal. Prin această iniţiere căpăta puterea de a accesa şi controla total acest regn. Accesul se realiza prin intermediul palmelor şi ochilor.
Prin această iniţiere reuşeau nu numai să domine regnul animal (puteau realiza anumite forme de control, de genul chemării sau alungării animalelor chiar după primul an), dar se puteau conecta la (şi apoi puteau folosi) vitalitatea sau energia anumitor animale. De asemenea, se puteau folosi de trupul oricărui animal ca de o extensie a propriului corp. În acest sens, preoteasa „vrăjea” un animal oarecare (realiza prin intermediul palmelor şi ochilor o conexiune cu structura sa energetică), şi putea vedea ceea ce vedea animalul sau putea auzi ceea ce auzea respectivul animal. Ca şi cum s-ar folosi de o vietate ca de un aparat de recepţie. Este greu de crezut aşa ceva, dar se pare că preotesele foloseau frecvent anumite animale pentru a verifica dacă în comunitate lucrurile mergeau aşa cum trebuie. În acest sens, ghizii mei spirituali mi-au transmis că multe dintre fiinţele energetice, fluide sau chiar unii extratereştri, se folosesc de sistemele energetice planetare, şi intră astfel în contact cu noi, fără să avem nici cea mai mică ideea despre acest fapt. Pot accesa inclusiv structurile energetice ale unor plante (din interiorul casei sau grădină) şi animale (păsări, gâze etc.), observând astfel aspecte legate de activitatea noastră sau despre dinamica energetică subtilă.
Aşadar, puterile pe care o preoteasă le obţinea în urma celor trei ani de încercări erau foarte mari. Se accesau şi se foloseau energii deosebite, de neînchipuit pentru profanul zilelor noastre.
După ce primea statutul de preoteasă, avea datoria de a ridica de la zero o comunitate. Se stabilea între mai mulţi „ciorchini” de aşezări, iar apoi prin intermediul forţelor pe care le putea manifesta, şi prin metode numai de ea ştiute, pas cu pas, reuşea să atragă oameni, şi să ridice în cele din urmă o nouă comunitate. În fapt era vorba de formarea unui vortex energetic, şi în jurul acestuia se forma comunitatea. În acele vremuri, o comunitate oarecare (aşezare omenească) era formată din sute sau chiar din câteva mii de oameni.
Despre treapta a treia se pot spune foarte puţine lucruri, deoarece se desfăşura numai sub stricta supraveghere a spiritelor superioare. Pentru această etapă, era aleasă una din câteva zeci de preotese şi nu exista niciun fel de pregătire prealabilă. Cea care urma să devină o mare preoteasă era înştiinţată de „zei” atât în timpul somnului cât şi prin intermediul regnului vegetal şi animal.
Marile preotese vieţuiau în apropierea centrelor energetice din matricea carpatică şi erau într-o permanentă legătură telepatică cu spiritele superioare (fiinţe solare, fiinţe extraterestre, fiinţe energetice, fiinţe fluide, atlanţii din bazele subterane).
La anumite intervale de timp, o mare preoteasă convoca preotesele de comunităţi şi se puneau la punct noile direcţii evolutive, precum şi tendinţele de evoluţie spirituală, în conformitate cu structura noii grile rezonante. O mare preoteasă putea dispune dispersarea unei aşezări sau de înfiinţarea alteia, în funcţie de schimbările apărute în structurile telurice şi elementale.
Peste 3.000 de ani (circa 5.000–2.000 î.Hr.), preotesele au dominat activitatea religioasă şi socială a acestei zone geografice. Spre anul 2.000 î.Hr. Structura grilei rezonante planetare intra într-un alt regim vibratoriu, iar acest lucru a determinat modificări ale structurilor energo-informaţionale umane. Aceasta implica noi direcţii de evoluţie, din toate punctele de vedere. Practic, trebuiau schimbate concepţiile şi „retrasate” structurile de evoluţie socială şi religioasă. Noile modificări în structura grilei readucea egalitatea bărbatului în faţa femeii, în ceea ce priveşte capacitatea de accesare a energiilor."

sursa:MISTERELE SCOLII ZAMOLXIENE - REMER RA

miercuri, 4 aprilie 2012

CEEA CE NU STIAM IV


"A doua treaptă începea de regulă după cel puţin un an de practică efectivă, alături de o preoteasă a unei comunităţi. În general, fiecare preoteasă avea în subordine câteva asistente, absolvente a primei trepte de pregătire. Aspirantele pentru cea de-a doua treaptă erau testate suplimentar (după ce treceau testele de la sfârşitul primei trepte), timp de un an, sau chiar mai mult, de către preoteasa comunităţii. De regulă, era vorba de verificarea cunoştinţelor legate de simbolistica plantelor, arborilor şi pietrelor tămăduitoare, dar şi a modalităţilor prin care aceste învăţături erau valorificate, precum şi verificarea aptitudinilor de a descifra complicata structură a straturilor şi substraturilor horoscopului. Având în vedere caracterul special al treptei următoare, preoteasa le pregătea pas cu pas pe aspirante pentru „materiile” acesteia. Preoteasa unei comunităţi era în mod obligatoriu absolventă a treptei a doua, deci ştia foarte bine cu ce anume se vor confrunta aspirantele.
Treapta a doua era cu totul diferită faţă de prima şi era împărţită în două părţi. Dacă în prima treaptă se punea accentul pe aspectele ce ţin de disciplină, cunoştinţele dobândite, logică, psihologie, administraţie (desigur, la nivelul unei societăţi mult mai simple), în treapta a doua de iniţiere se intra în domeniul autocunoaşterii profunde. Dacă, de prima treaptă, de regulă, din zece fete doar trei sau patru reuşeau să treacă, de treapta a doua doar una din zece reuşea aceasta. Din cauza tehnicilor extrem de dure, cele mai multe abandonau treapta încă din primul an.
În primul an al celei de-a doua trepte trebuia să se realizeze autocontrolul corpului senzitiv, iar în al doilea şi al treilea an, autocontrolul corpului emoţional şi mental. Antrenamentele erau extrem de dure, şi se poate spune că ar fi aproape de netrecut în ziua de azi.
Tehnicile de autocontrol vizau ducerea la extrem a tuturor simţurilor fizice şi emoţionale. Toate acestea se realizau numai prin penitenţe şi tehnici dure.
Existau mai multe etape de realizare a autocontrolului. Prima etapă cuprindea:
- Postul alimentar; se exersa de regulă din primele zile şi se ajungea până la 15-30 zile în care se consuma doar apă. Acest post curăţa corpul fizic, regla corpul energetic şi se elibera o parte din balastul emoţional din inconştient. Se realiza şi un bun control asupra senzualităţii. Senzualitatea (cu precădere la persoanele tinere) este în strânsă legătură cu apetitul culinar, de aceea postul era (şi este) un instrument extrem de eficace de autocontrol. Postul prelungit eliberează fiinţa de multe temeri ancestrale.
Referitor la post, în mod special pentru postul lung, trebuie spus că aspirantele erau foarte bine pregătite. Preoteasa ştia despre etapele prin care trecea aspiranta şi îi dădea indicaţii despre cum trebuia să abordeze postul din punct de vedere mental. În general, cel mai greu era în perioada cuprinsă între a treia şi a şaptea zi, după care aspiranta reuşea să-şi controleze relativ uşor starea, apoi urma perioada de după cea de-a 15-a zi, când se intra într-o altă etapă grea.
- Înfrânarea limbii; era o formă de autoizolare şi se exersa în două etape. Prima etapă presupunea abţinerea de a vorbi, fără a părăsi grupul, iar a doua etapă presupunea izolarea la o oarecare distanţă de grup, pentru câteva zeci de zile. Deşi pare a fi un post uşor, de foarte multe ori aspirantele nu puteau face faţă fără ajutorul preotesei. Era o etapă în care se iniţia autocunoaşterea, astfel că aspiranta era îndrumată să-şi observe reacţiile sufletului şi ale minţii, atunci când limba tace. Sunt prea puţine de spus aici. Se lucrează de regulă cu senzaţii şi stări care cu greu pot fi transpuse în cuvinte. Înfrânarea limbii şi izolarea amplifică tendinţele de dezordine mentală, şi dacă nu se realizează autocontrolul, pot apărea grave tulburări la nivelul sistemului nervos. Era etapa în care egoul aspirantei era lovit foarte puternic, dar totodată aveau loc anumite deschideri la nivelul intuiţiei.
- Înlănţuirea trupului; presupunea activitatea doar pe o suprafaţă de câţiva metri pătraţi. Practic, nu aveau voie să se deplaseze mai mult decât le permitea lungimea corpului. De regulă, „priponeala” avea loc într-o mică peşteră, scorbură de munte sau cavernă, şi se considera a fi una dintre cele mai dure teste, deoarece se realiza concomitent cu postul alimentar. La acest stadiu intervin foarte puternic impulsurile instinctului de supravieţuire şi de adaptare. Corpul fizic simte că este suspus unor presiuni foarte mari, şi astfel intervine energic. Foarte puţine aspirante reuşeau din prima încercare. Cine reuşea să fie deasupra acestor impulsuri, prin ridicarea gradului de conştienţă, dobândea un bun autocontrol asupra corpului şi scăpa de foarte multe caracteristici ce ţin de regnul animal. O serie de temeri erau depăşite prin această tehnică, iar aspiranta căpăta din ce în ce mai multă încredere în propriile puteri interioare.
- Postul somnului; presupunea privarea de somn pentru mai multe zile. Se asocia cu postul alimentar şi cu postul limbii. Aspiranta era îndrumată să-şi observe schimbările din planul senzitiv, emoţional şi mental, pentru a realiza echilibrul în condiţii de presiune.
În cadrul primului an, cel puţin o dată, aspiranta alterna perioada de zi cu cea de noapte. Schimbarea bioritmului natural, alături de alte penitenţe, determină o serie de reacţii la nivel biologic şi emoţional. În perioada cât aspiranta era trează (noaptea), se activa „corpul lunar”, acesta fiind un fel de interfaţă o organismului cu subconştientul. Se puteau accesa astfel imagini din vieţile anterioare, se exersau comunicările telepatice sau chiar se puteau primi informaţii şi imagini de la spiritele superioare. Prin intermediul corpului lunar se accesează câmpul energetic al Lunii, acesta având un rol foarte mare in dinamica fluidelor din organism şi asupra corpului senzitiv.
- Penitenţa ochilor; era un exerciţiu extrem de dur, nu neapărat datorită privării de simţul vederii, cât mai ales datorită condiţiilor în care se realiza. Existau două forme de penitenţă a ochilor care trebuiau parcurse.
Prima se desfăşura în cadrul comunităţii, când aspiranta era legată la ochi şi timp de mai multe zile trebuia să-şi desfăşoare activităţile curente în acest mod. În rest, era ghidată doar de celelalte simţuri. Ulterior, se adaugau mai multe zile; într-un final, trebuia să suporte 20-30 de zile privându-se de vedere. Acest exerciţiu avea în vedere o mărire a potenţialului celorlalte simţuri fizice, dar şi un mai avansat autocontrol mental.
A doua formă de penitenţă a vederii se desfăşura la sfârşitul primului an şi presupunea închiderea într-un spaţiu tip cuşcă, în totală izolare faţă de comunitate. Cuşca era plasată într-o mică peşteră sau era acoperită astfel încât aspiranta să nu poată vedea şi nici auzi. Simţurile vederii şi ale auzului, precum şi conexiunile lor cu corpul mental superior (judecata, inteligenţa, capacitatea de procesare a datelor), diferenţiază omul de animale, prin urmare, privarea de acestea putea arunca orice aspirantă într-o prăpastie din care cu mare greutate mai putea ieşi. Totuşi, după antrenamentele dure de dinainte, deci după ce se realizează câteva forme de autocontrol, se putea trece şi de această etapă extrem de grea. Practic, aspiranta era pusă faţă în faţă cu cele mai negre temeri ale sale. Demonii interiori îşi făceau loc cu siguranţă în spaţiul delimitat de negură, frig şi liniştea de mormânt. Confruntarea cu aceştia era inevitabilă. Doar marea preoteasă decidea când aspiranta era pregătită să-şi înfrunte „demonii” corpului senzitiv. Depăşirea acestui prag aducea după sine o stare de eliberare de sub dominaţia cărnii şi a senzaţiilor sale." (va urma)

sursa: MISTERELE SCOLII ZAMOLXIENE - RAMER RA

PENTRU SUFLET

marți, 3 aprilie 2012

IUBIRE

Un sentiment foarte placut mi-a umplut sufletul vazand reactia NORMALA a acestor oameni. Bucurati-va si voi!

CEEA CE NU STIAM III




Perioada marilor preotese

Pentru o lungă perioadă de timp, activitatea religioasă şi administrativă a vechilor daci era condusă de către marile preotese. Acestea deţineau cele mai înalte funcţii, statutul lor fiind unul cu totul special. Chiar şi în cadrul familial, femeile aveau un statut superior. Astfel, o femeie putea alege un alt bărbat pentru convieţuire, însă un bărbat nu avea această libertate. Interesant este faptul că nimeni nu punea la îndoială „superioritatea” femeii. Ea era cea care avea trăsăturile cele mai armonioase şi, bineînţeles, numai ea era cea care „ţesea” trupurile urmaşilor. La toate acestea se adăuga şi faptul că ciclul menstrual era aliniat cu ciclul lunar, de unde „dovada” că zeii le considerau doar pe ele demne de-a conduce lumea. Preotesele şi-au impus supremaţia în religie datorită faptului că aveau capacităţi mai mari de accesare a energiilor subtile decât bărbaţii. Structura energo-informaţională a noii grile era „setată” în aşa fel încât femeile erau mult mai avantajate (energetic, emoţional, mental) pentru recepţia energiilor planetare şi elementale. Ritualurile lor erau secrete şi, prin ele, se accesau şi se foloseau energii subtile destul de puternice. Preotesele erau puternice, temute şi foarte respectate. O bună perioadă de timp au dominat societatea vechilor daci.
Matriarhatul din zona noastră avea o ierarhie formată din trei clase. În vârful piramidei sociale erau preotesele, urmau conducătoarele de comunităţi (având rol de administratori), apoi erau temutele gărzi armate. Acestea din urmă mai sunt cunoscute şi sub denumirea de amazoane. Chiar dacă acest cuvânt poate stârni un uşor zâmbet vânjoşilor „luptători masculi” din ziua de azi, este foarte puţin probabil ca, într-o dispută directă, un bărbat să poată învinge o amazoană. Voi explica mai târziu de ce.
Pentru toate cele trei categorii, pregătirea începea de la o vârstă destul de fragedă. Doar preotesele erau cele care decideau ce este mai bine pentru viitoarea femeie. Ele erau cele care aveau o percepţie suficient de bună şi de rafinată astfel încât să descopere tendinţele şi talentele înnăscute ale copiilor. Toate fetiţele erau obligate să urmeze o formă arhaică de şcolarizare, însă băieţii nu aveau acest drept. Bărbaţii erau consideraţi apţi doar pentru munca fizică şi pentru alte activităţi „casnice”. Cel mai înald grad pe care îl putea primi un bărbat, era de supraveghetor sau gestionar al unor bunuri ale comunităţii.
Încă din cele mai fragede vremuri, fetelor li se inoculau în mental faptul că sunt superioare bărbaţilor din toate punctele de vedere. Cele care erau selectate pentru calitatea de preotese urmau o lungă perioadă de pregătire, după care urmau testele. Unele teste erau extrem de dure. În general, pregătirea se desfăşura în trei etape, existând trei trepte de iniţiere. Fiecare treaptă dura trei ani.
Se considera că, odată cu apariţia primului ciclu menstrual, fetele erau apte pentru a parcurge prima treaptă. În cadrul primei trepte, se formau grupe de câte zece fete, iar acestea erau conduse de către o preoteasă, care avea rolul de învăţător sau de maestru. Aceasta avea obligaţia de a le preda cunoştinţe secrete despre rolul plantelor, pietrelor, arborilor şi mai ales despre influenţa tainică a soarelui şi a lunii. Toate plantele cu proprietăţi tămăduitoare, din diverse zone, erau foarte bine cunoscute de către preotesele–învăţător şi ulterior predate aspirantelor. Erau cunoscute nu numai proprietăţile lor curative, dar şi în ce perioadă aveau cea mai mare eficienţă, în funcţie de anumite conjuncturi astrale. În acest sens, preotesele întocmiseră un fel de calendar, în care plantele tămăduitoare aveau un maximum de eficienţă, în funcţie de fazele lunii şi de alte evenimente ciclice ale naturii (anotimpuri). Astfel, pentru aceeaşi afecţiune, în perioada de iarnă se foloseau unele poţiuni de plante, vara altele, primăvara şi toamna altele. Preotesele ştiau foarte bine că atât plantele cât şi pietrele sau arborii, au doar rolul de a ajuta organismul în procesul de vindecare sau refacere.
După ce aspirantele primeau toate cunoştinţele despre plantele, arborii şi pietrele cu efect tămăduitor, se trecea la etapa cunoaşterii şi înţelegerii dinamicii elementale. Pământul, apa, aerul şi focul erau atât elementele constitutive ale naturii cât şi ale omului. În această primă treaptă se trata la modul superficial dinamica elementală, şi se aveau în vedere doar întocmirea unor forme simple de horoscop. În acele vremuri oamenii erau asociaţi cu elementele şi arborii. Aşa-zisul horoscop druidic pe baza arborilor îşi are obârşia în aceste locuri din perioada matriarhatului. Horoscopul preoteselor era ceva mai complex, fiind structurat pe trei straturi.
Primul strat era în funcţie de locul naşterii, şi se avea în vedere distribuţia elementală. Astfel, fiecare avea un cod elemental format din zece părţi. Cine era născut într-o zonă muntoasă şi avea o apă curgătoare lângă zona în care convieţuia, se considera că avea cinci părţi pământ, două de apă, două de aer şi doar una de foc. Cine era născut la şes, fără o apă curgătoare alături, se considera că are patru părţi pământ, patru de aer, o parte de apă şi una de foc. Dacă exista un lac în apropiere, se scădea o parte din aer şi se adăuga la apă, etc. Astfel, se întocmea punctajul în funcţie de caracteristicile zonei de naştere, iar un element avea maximum cinci părţi. Foarte rar o preoteasă acorda două părţi pentru elementul foc. Focul era considerat cel mai preţios element, iar un punctaj mai bun era acordat doar dacă preoteasa simţea puternic acest element (energia specifică) în ochii copilului.
Al doilea strat al horoscopului avea patru substraturi şi se întocmea în funcţie de vegetaţia zonei. Spre deosebire de druizi şi celţi, care au preluat doar o mică parte a horoscopului, preotesele dacice includeau în al doilea strat, pe lângă arbori, şi diverse specii de plante şi flori.
Arborele era de natură să asigure vigoarea, forţa, vitalitatea, rezistenţa şi trebuia să fie păstrată o legătură tainică cu acesta pe toată durata vieţii. Obiceiul dacilor, de a planta un copac la naşterea fiecărui copil, îşi are rădăcina din vremea matriarhatului. Trebuie ţinut cont de faptul că vechii daci, şi în special preotesele, aveau o strânsă relaţie cu natura. Ei respectau şi iubeau natura la fel cum îşi iubeau mamele; între ei şi natură se păstra o legătură tainică pentru toată viaţa. Preţuiau nespus de mult tot ce însemna regnul vegetal şi animal; chiar şi cele mai neînsemnate plante sau gâze erau foarte importante pentru ei. În acest fel se păstra o legătură foarte strânsă între energetica Geei şi propriul lor sistem energetic. În primele două substraturi intrau 20 de arbori. Zece erau sălbatici (în funcţie de zonă puteau fi: stejarul, fagul, bradul, salcia, plopul, teiul, pinul, ulmul, gorunul, carpenul – primul substrat), iar zece erau fructiferi (aici puteau intra: mărul, prunul, părul, vişinul, corcoduşul, alunul, cireşul, castanul, nucul, gutuiul – al doilea substrat). Fiecare arbore avea un anumit specific în cadrul horoscopului. Se considera că arborele sălbatic este cel care asigura tăria, forţa, puterea. De asemenea, exista credinţa că arborele sălbatic este în legătură cu puterea ascunsă din om (subconştientul). De asemenea, fiecare pom fructifer avea o însemnătate aparte, având rolul de-a coordona, determina, dinamiza, fiind în legătură cu puterea conştientă, dobândită prin efort. Şi aici, exista un fel de punctaj în care se găseau câteva specii de arbori sălbatici şi pomi fructiferi. Sistemul era tot in baza 10 adică se puteau acorda mai multe părţi pentru un arbore, dar nu mai mult de cinci. Al treilea substrat era format din diverse specii de plante, iar al patrulea de flori. Bineînţeles că plantele şi florile aveau şi ele anumite caracteristici, fiind în legătură cu capacitatea de relaţionare, de exprimare, de a manifesta echilibrul, frumosul, armonia, etc.
Al treilea strat al horoscopului era dat de poziţiile astrelor. Existau şi aici două substraturi. Unul era dat de influenţele Soarelui şi Lunii, iar cel de-al doilea substrat de zece corpuri cereşti. Cinci erau planete: Venus, Marte, Mercur, Jupiter, Saturn, iar cinci erau stele, cunoscute acum sub numele de Sirius, Vega, Canopus, Capella şi Arcturus. Acestea erau corpurile cereşti cele mai strălucitoare de pe bolta cerească şi era normal să conteze mai mult. Deşi preotesele nu aveau cunoştinţe temeinice de astronomie, ştiau că planetele au o altfel de influenţă decât stelele. Se ştie că planetele nu prezintă scintilaţii asemenea stelelor.
În cadrul substratului, fiecare corp ceresc în parte determina o anumită evoluţie specifică. Şi aici exista un fel de punctaj în funcţie de naştere. Dacă cineva era născut în mijlocul zilei, iar Luna nu era prezentă pe cer, se considera că are 9 părţi Soare şi doar o parte de Lună. Dacă ar fi fost prezentă şi Luna atunci ar mai fi crescut punctajul (în funcţie de faze) pentru ea. Cel născut noaptea avea, evident, un punctaj mai mare al Lunii. Pentru al doilea substrat se ţinea cont de prezenţa corpurilor cereşti amintite.
În general, „horoscopul natal” întocmit de preotese era destul de complex iar interpretarea necesită o pregătire şi o experienţă temeinică. Toate straturile şi substraturile erau dispuse în formă de cercuri concentrice iar o preoteasă putea „citi” aproape totul despre persoana în cauză şi putea vedea destul de clar care erau tendinţele de viitor.
Tot în cadrul primului ciclu de trei ani, tinerele aspirante erau pregătite în ceea ce azi putem numi psihologie, drept şi sociologie. Învăţau cum să domine grupurile, cum să le motiveze în diverse acţiuni, cum să organizeze treburile comunităţii şi cum să menţină echilibrul şi buna orânduire. Existau şi legi, care erau cunoscute şi respectate de toţi, iar cei care le încălcau erau aspru pedepsiţi; pentru anumite delicte grave erau chiar condamnaţi la moarte.
Tot în cadrul primului ciclu de trei ani, aspirantele erau învăţate să lucreze cu un limbaj simbolic destul de complicat. Preotesele comunităţilor aveau un fel de bibliotecă, formată din bucăţi subţiri de lemn, pe care erau gravate toate cunoştinţele. În prealabil, bucăţile de lemn erau tratate cu anumite fierturi de plante, pentru a se asigura o duritate şi o rezistenţă mai mare. În general, se foloseau simboluri cuneiforme în combinaţie cu cercuri, triunghiuni şi pătrate. Se folosea atât cărbunele cât şi culori extrase din anumite plante şi flori (într-o conexiune vibraţională ulterioară mi s-a transmis că simbolistica celor mai mari secrete era făcută cu firele de păr ale preotesei). Biblioteca preotesei comunităţii era împărţită în trei părţi. În prima erau gravate simbolurile tuturor plantelor, pietrelor şi arborilor care aveau puteri tămăduitoare, poţiunile şi modul de realizare, precum şi calendarul prin care se maximiza efectul lor. În altă parte a bibliotecii, marea preoteasă avea „certificatele de naştere” ale fiecărui membru al comunităţii, în care erau gravate toate carcateristicile de naştere, adică punctajele pentru fiecare strat şi substrat în parte, de care am amintit mai înainte. În acest fel, preoteasa ştia care sunt talentele şi tendinţele pentru întreaga comunitate. Aceste horoscoape erau atât de exacte încât, în funcţie de ciclurile naturale, preoteasa putea percepe cu exactitate foarte multe evenimente personale. A treia parte a bibliotecii conţinea informaţii despre accesarea energiilor elementale (foc, apă, aer, pământ), accesarea şi folosirea energiilor subtile ale Lunii, Soarelui şi a energiilor cereşti (câmpurile energetice planetare), precum şi modul de accesare ale spiritelor naturii (mineral, vegetal, animal). Această parte a bibliotecii avea o simbolistică specială, imposibil de descifrat de către necunoscători.
După cei trei ani de studii şi practică neîntreruptă, tinerele aspirante erau testate şi în funcţie de rezultate, marea preoteasă decidea cine putea merge mai departe, şi cine nu." (va urma)

sursa: MISTERELE SCOLII ZAMOLXIENE RAMER RA

luni, 2 aprilie 2012

PE PAMANT....


Astazi am auzit melodia lui Mircea Vintila "Pe pamant avem de toate" si mi-am amintit cat adevar are in ea. Cititi si voi versurile. Nu comentez, va las pe voi sa o faceti.
1.Timpul vietii ni-i scurt
Hai sa-l facem curat
Traiesc unii din furt
Altii doar din ce-au dat.

Sunt saraci si bogati
Lasii scuipa pe prag
Voi ce-n lumina zburati
Pan' la cer va urcati
Pe spinari de noi sclavi.

R: Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele
Si-nchisori si libertate
Ce-am putea si nu se poate
Si noroi si stele.

2.Voi ce-n luna plecati
Cu-ale voastre izbanzi
Nu uitati c-aveti frati
Pe planeta flamanzi.

Painea lor o mncati
Printre stele zburand
Voi degeaba zburati
Cand cei subdezvoltati
Se tarasc pe pamant.

3.Lumea-i plina de rai
Si de doctori docenti
Si de masti si de vami
Si de mari inocenti.

Fiindca nasteti copii
Aparati-i luptand
Doborati monstrii vii
Ce de-un veac de vecii
Norii pun pe pamant.

4.Intre cei care trag
Si cei care sunt trasi
Nu e loc de vreun steag
E o groapa de pasi.

Intre ei sunt sudati
Cu un stramb ideal
Cum sunt bine legati
Condamnatul de lat
Si biciusca de cal

R:Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele
Si-nchisori si libertate
Ce-am putea si nu se poate
Si noroi si stele.
Si ruina si cetate
Genii mari si frunti tembele
Vant ce sta si vant ce bate
Si martiri dar si lichele
Nedreptate si dreptate
Ce-am putea si nu se poate
Si noroi si stele.